De cu noapte se zvonise,
Prin brusturi și ciumafai,
Că vara se pregătise
Să vină cu mult alai,
Triluri dulci, fluturi zburdalnici,
Și cireși bogați și falnici;
Vacanță la copilași.
Primăvară cui ne lași?
.
Răsturnând din poala verde,
Flori uscate de castan,
Primăvara, lent, se pierde,
Trece râuri, un maidan,
Câmpia împodobită,
Codri grei. Părând mâhnită,
Taie zarea cu largi pași.
Primăvară, cui ne lași?
.
A privit cu nostalgie,
Peste umăr și-a oftat.
Atât verde în câmpie,
Atât cer înseninat,
Raze pline de căldură...
Doamne, parcă nu se-ndură
Să mai facă doi, trei, pași!
Primăvară, cui ne lași?
.
Tristă și pierdută-n gânduri,
Vin bobițe pe obraji.
S-au rostogolit în rânduri,
Lacrimi calde. Lângă brazi,
Sărută cu drag, pământul,
Și-o luă din lume, vântul,
Sub ochii a opt cosași.
Primăvară, cui ne lași?