Musca, cu năsuc murdar,
Chicotea că un țânțar,
Are pete de mâncare,
Din fruntiță, la picioare!
.
Râdea și de șoricel,
Că mustățile-s cârcel,
Pudrate doar cu țărână,
Iar codița îi atârnă.
.
Pe un brusture verzui,
Având puf ca și un pui,
Se târa ca bătrânelul,
Nea' Părosu-Gândăcelul.
.
Murdărel și el, nu zic!
S-ar fi primenit un pic,
Dar în zori nu a fost rouă,
Și-i târziu, deja e nouă!
.
Trece vrăbiuța-n zbor,
Să ducă la puișor,
O fărâmă de mâncare,
Musca râde-n gura mare!
.
-Murdar este ciocul tău,
Numai firmituri, dudău...
Azi am văzut doar pătați,
Fraților, vă mai spălați?
.
Lacul, când a auzit,
Chipul i l-a oglindit,
Iar musca, o rea, hoinară,
Văzu că-i cea mai murdară!
.
Năsuc, obraji și botic,
Și bluza de borangic,
Aveau urme de unsoare,
Lucioase, mirositoare...
.
Ca o morală:
-
Câți soioși sunt printre noi,
Aroganți că-s mai de soi,
Folosind apa de sete,
Văzând doar la alții, pete?