poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 805 .



Scara
poezie [ ]
fals tratat de angelogie 5

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2014-05-14  |     | 



nu înțeleg de ce mă cauți tu pe cer și în cer
reprezentarea asta cu îngeri care zboară
crede-mă dragul meu e o aiureală
distanța-i mult mai mare ori foarte mică
eu sunt la începuturi

ți-amintești momentul acela magic când
lumea se topise la focul inimii mele
și ne ajungea doar până la glezne
iar noi desculți valsam îmbrățișați prin ea
iubirea o lotcă-mpletită din fire de nu mă uita
ne legăna sub clar de lună purtată de vise
spuneai că-s abisală vampir nesățios
îmi sorbiseși tot verdele din priviri și mă lăstăreai
o slăbiciune generală inexplicabilă mă cuprinsese
și ritmul muzicii ca vinul dulce ne ducea ne ducea
abia dacă mă mai puteam ține pe picioare
am închis ochii mi-am lipit fruntea de a ta
și m-am abandonat... oof în brațele alea
torceam ca o pisică și de plăcere cred că ațipisem
de aia nu-mi dădeam seama că urcam
urcam o scară exterioară zidită din mine
prima treaptă lungă și lată din marmoră albă
perfect șlefuită ce bucurie-n jur când am pășit pe ea
eram goală goală dar zău că nu-mi păsa
pe următoarea aveam fustiță și jucam șotron
nu-mi mai amintesc bine cum arăta
ah treapta aia pe care te așteptam albă ca varul
de spaimă că nu o să ajungi la timp
cu cât suiam veșmântul mi se îngreuna
treptele se scurtau și deveneau mai înguste
tot mai denivelate și pe alocuri ciobite de vreme
urcam urcam și-mi era din ce în ce mai greu
abia te mai vedeam erai mereu plecat în misiune
tot timpul am fost geloasă pe patria aia a ta
acolo aproape de vârf treapta de lut ce noroc
de m-aș fi privit în ea nu mă mai recunoșteam
sau m-am privit mai ști poate de aia...
înălțimea mă amețea mi-am lăsat capul pe umărul tău
aș fi vrut să ne iubim dar nu încăpeam
nu știu de ce ți-am șoptit că o să mor
mi-ai răspuns râzând că moartea fuge de oamenii frumoși
eu nu mai eram frumoasă decât în ochii tăi
dar ai avut dreptate nu-ți mai fă griji
de la înălțimea aia cred că doar am alunecat
și m-am prăbușit în mine o fântână unică adâncă
din care izvorăsc toți bărbații
poeții îi spun misterul sau eternul feminin

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!