Un taraf de păsărele,
Pe un gard s-a așezat,
Și în aripi mititele,
Ce ajută la zburat,
Þin viori, flaute mici,
Instrumente de pitici!
.
Dirijorul, cin' să fie
Din șirul multicolor?
Nici una! Zvâcnind zglobie,
O lăcustă din mohor,
Se înfipse pe-un susai,
Fascinată ca de Rai!
.
Cu acorduri delicate,
Uimise și pe o râmă,
Ce prin ierburi umectate,
Se târa ușor, pe-o rână,
Și strigă din răsputeri:
-Uimitor e-n primăveri!
.
Dintr-o galerie mică,
Doi ochi, boabe de piper,
Cercetau câmpul cu frică,
Apoi ridicați spre cer,
Au zărit pe gardul vechi,
Păsările neperechi!
.
Tot mișcând din mustăcioare,
Þâșni ca un soldățel,
Și-nmuiat de blândul soare,
Ascultă trilul și el.
Acum sforăie-n trifoi,
Lângă doi gândăcei, goi.
.
Zău, că te fură alintul
Orchestrei de curcubeu!
Admirând tăcut și vântul,
Care-i pe toane mereu,
A rămas mirat deodată,
Și uită ca să mai bată!
.
Ce plăcut susură cântul!
Florile s-au bucurat
Că a fermecat și vântul,
Una nu s-a clătinat!
Numai râul, lung, un fir,
A plecat că-i musafir!