Am să urlu ca să mă auzi de acolo,
din ungherul în care stai pitită.

Ființă mică, cu ochi de cărbune.

Am să urlu, iar tu mă vei auzi
și-mi vei zâmbi,
Dar vei veni?

Te vei ridica încet și vei șopti
”Mi-e teamă...”

Îți voi spune că nu e nevoie;
și puilor de pisică le e teamă
să își deschidă ochii pentru prima dată,
dar când și-i deschid
o lume întreagă se colorează
în fața pupilelor lor inocente.

Umerii tăi fragezi și albi.

Îți voi întinde mâna,
tu îți vei deschide pumnul mic
și-mi vei arăta degetele tale lungi,
tremurânde.

Îți voi bate la ferestrele sufletului,
îmi vei deschide
și-ți voi spune secrete
care îți vor aluneca prin vene.

Nu-ți fie teamă,
micuțo cu suflet de leoaică.
Răul îl voi preface în bine,
îmi voi deschide brațele pentru tine
și te voi adăposti.

Cicatricile o să mi le vezi,
mi le vei arăta și tu pe ale tale.
Împreună vom merge prin ploaie.

Ridică-te din ungher,
lasă-mă să te fur...
Să fugim departe,
să aruncăm cheile
și să nu ne mai întoarcem.

Iubescu-te.