Vremea a stat în oglindă,
Gătindu-se ore, nouă,
Zvoni vântul, stând la pândă;
Își puse o bluză nouă,
Brodată cu flori mărunte,
O fustiță verde-n cute,
Cingătoare cu parfum,
Și-a ieșit făloasă-n drum.

Cu blândețe le zâmbește
Firicelelor de iarbă.
Roua care licărește,
S-a uscat fiindcă în grabă,
Soarele cu raze multe,
Le-a pupat cu dor pe frunte.
S-au făcut mici de un cot,
O, s-au rușinat, socot!

Trei bondari își fac cu ochiul,
Uimiți de așa splendoare.
Cert, ar crede că deochiul
La "Frumoasă", efect are!
Și discută despre Vreme:
-Ei, s-a îmbunat, pesemne!
Umblă goală și sprințară,
Parcă ar fi timp de vară!

Un ecou veni din nucul
Unde cuibul își repară
Guguștiucul. Căci năucul
De Vifor, și fără scară,
Urcase și smulse zece
Ramuri mici cu mâna-i rece.
Și muncește neîncetat,
Trainic și l-a aranjat!

Plescăind din buzișoare,
Doi arici cât pumnișorul,
Gustărind furnici la soare,
Ascultau cum cântă corul,
Rândunelelor sprințare,
Un concert de călătoare!
Că atâta le-a fost dor,
Drag le e în țara lor!