Roua de primăvară
Vine peste brumă
Fără vreo urmă
Și banca pustie zâmbește...
O lume ce nu a trăit
Zace în sicriul construit de tine,
Ce e alcătuit
Din fiecare răsărit
Ce nu mai revine,
Căci Țara Soarelui Răsare
Te plimbă și acum
Dar hârtia demult s-a uscat
Iar sângele meu are un alt drum...
Nu mai știu să găsesc
Ochii tăi în vis,
Căci cocoșul galeș
Și-a pierdut
Cochetăria....