Liniște, nu deranjați
Colțul firav, căci sfios,
Călătorind cu alți frați,
Iese din solul mâlos.

Liniște, copii zglobii!
Vor ca să zâmbească iară,
Mugurașii aurii,
Că e cald, e primăvară!

Liniște și ascultați
Cânt plăcut de-naripate.
Ce amplu! Vă minunați?
Și n-au urmat școli înalte.

Liniște, Natura-i Sfântă,
Unică, misterioasă,
Cu atât frumos ne-ncântă,
Când primăvara-i acasă!