Asta e natura
Pentru că asta îi e natura.

Pesemne, că vremea-i slută
În sufletul celui ce-ndură,
Cel ce nu mai exultă,
Vremea-i multă.

Uimitor cum cazi, într-o frenezie
Când mi-e șederea mai dulceagă
Cad toate, plouă cu realitate
Trezind și nebăgarea-n seamă,
Mă trezesc, cu creste, suferinți,
50 de mii de cărți și sfinți
N-ar putea să te învețe
Cum să mă alinți.

Asta e natura,
Pentru că asta îi e natura.

Ea-ți hrănește și-ți roade stomacul
Îți bântuie și locul și hamacul,
Dar de ce nu mai învii, Draga mea,
Unde ți-a fugit Bărbatul?
Unde ți-a fugit, preșul de sub picioare,
Ești încălțată și faci mizerie-n coridoare
Strici și cea mai curată claviatură,
Iei un pumn de-amor nebun
Și-l prefaci în stropi de ură.

E liniște,
N-am ce învia, n-ai ce-mi spune nou
De vei striga, eu nu voi știi
N-am s-aud niciun ecou
Sund surd iar tu ești slută
Și vremea-i multă
El nu mai exultă
Nici versul nu mă mai ajută
Ziua mi se culcă
Noapte bună, Natură
Mută.

Asta e natura
Asta îți e natura.