Alb pe blană de zăpadă,

Colo-n vale mai să cadă;

Lunecă pe derdeluș,

Când merge, când e târâș!

Stau sticleții în mirare,

Curioși spre arătare,

Nu-i nici vulpe, lup nu e,

Iată e un iepure!

Ajunge în valea-ntinsă,

Pustie, tristă și ninsă;

Scutură blana-nghețată,

În piciorușe se saltă,

Și rămâne-ncremenit!

De când iarna a venit

Este flămând și-i posac,

Roade scoarță de copac...

De ce-s țipete-n livadă?

Din senin încep să cadă

Morcovi gustoși, și mulți, tii!

Dinspre zglobiii copii.

Se răsucește să vadă,

Copii s-au pus pe sfadă,

C-au făcut un om de nea,

Și i-au pus nas, o surcea!

-Lasă-i te rog, Tudoraș,

Să-i roadă un iepuraș!

Iarna nu au ce să pască,

Este greu să se hrănească!...

A cedat, iar iepurică

Cară tremurând de frică,

Sub o brazdă, mulțumit,

Morcovii ce i-a primit!

Cu urechiușele treze,

Se teme să nu-nsereze,

Într-un loc așa departe,

Singur, fără vreun confrate.

A mâncat, s-a săturat,

Prin hârtoape a plecat,

Și-i atât de fericit,

Căci puștanii l-au hrănit!

............................................

Și voi, copii, drăgălași,

Să-i iubiți pe iepurași!