nu-i așa că mâine ninge
și cuvintele dispar
toamna lasă-n zorii zilei
bruma rece în pahar?

nu-i așa că timpul trece
și-n clepsidra inundată
toamna-n vene ți se scurge
și mi te preschimbă-n fată?

nu-i așa că nu-mi vezi pașii
aruncați pe drum de seară
cade între noi cortina
de-a ne fi-ntâlnit în gară?

nu-i așa că-i prea târziu,
nu-i așa că e prea frig,
nu-i așa că duși sunt anii
să mă chemi, să te mai strig?