poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2121 .



nord
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2013-12-26  |     | 



vom îngropa morții în păduri fără maluri,
în lemnul lor moale, în această hârtie atât de gingașă
care ne acoperă pleoapele,
în verdele plin de sarea acelor ore
în care-ți tot căutai o altă mască,
un alt destin,
un alt trup care să-ți cânte
din oase și nervi

acolo, cu un glas sugrumat,
cineva-i tot cheamă,
veniți, oameni buni,
aripile voastre cu care tot bateți, de-a surda, în clopote
arată același punct cardinal,
să mergem, cu toții, acolo,
în mușchiul copacilor,
unde numai noi știm să murim atât de frumos,
atât de înalt,
atât de înțelept,
de parcă-am mai făcut-o
de mii și mii de ori

spre care nord ți se îndreaptă sufletul,
spre ce pocăință
și unde îți sunt degetele cu care
ritmic băteai în ornice, în frunze, în geamuri,
între distanțele dintre egali și anemici,
între tot ceea ce are timpul tău de spus și cu tot ceea ce se poate cuprinde,
cu aerul dintre o așteptare și alta,
cu spațiul dintre un mort și alt mort,
dintre respirația lor nedeslușită, firavă, co-ple-și-toa-re,
dintre această mână care e și nu e și care-ți caută
direct pe sub piele
rănile din războaiele tale
știute și neștiute,
văzute și nevăzute

ce fel de cruce porți pe tălpi,
ce fel de întrebări mai ai de pus,
spre ce fel de pădure ți se îndreaptă trupul
și unde crezi că e apa aia suficient de adâncă
în care să-ți scuturi
mirosul tău de om preocupat și care se duce să plângă târziu,
pe ascuns,
îngerii tăi care dorm tot timpul,
care levitează
decupați din icoane,
fiecare suflet la ușa căruia ai tot bătut,
cu coatele,
cu inima,
cu genunchii

și încă nu-i timp de ajuns, nu e spațiu
care să ne poată ține atât de departe
încât să fim nevoiți să murim
separat

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!