La o clinică faimoasă,
Gerul a plecat degrabă,
Că o răceală spinoasă,
L-a-nțepenit ca pe-o babă.
*
A stat cu febră la pat,
A băut ceaiuri amare,
A tușit, a strănutat,
Și pe sub coaste îl doare.
*
Doamna Vântoasă, miloasă,
Îl masase cu zăpadă.
Dar nimic! Ieși din casă,
Ca un medic-bun, să-l vadă.
*
A luat metroul. Lasă!
Ce mașină? E sărac!
Bine c-ajunse, ce-i pasă?
A prins rând și stă posac...
*
Tusea, înaintea sa,
Îmboldea Junghiul din spate,
Răgușită, abia vorbea:
-Dă-mi prioritate, frate!
*
Sări Strănutul și-o Febră:
-Noi suntem marionete?
Rânjind dinții ca de greblă,
Treci la locul tău, băiete!
*
Bombăne Tusea în sine:
“Ce copii nesăbuiți,
N-au respect pentru bătrâne,
Oare ei, nu au părinți?”
*
Medicul i-a consultat,
Consumând trei rețetare.
Gerul, cum s-a vindecat,
A-nghețat totul în cale!