Arătos ca în reclamă,
Porumbel alb ca spuma,
Porumbița trist își cheamă,
Că în zori a picat bruma,
Și e tare-ngrijorat,
Căci puiul e-nfrigurat.
.
L-a cuprins sub aripioare,
E golaș, întârziat.
Cum să-l lase? Cum să zboare
Dezbrăcat și descălțat?
Iar măicuța a plecat,
Să-i caute vreun gândac.
.
Strâns sub el, puiu-i șoptește
Ca un copilaș cuminte:
-Măicuța de ce lipsește?
Ea-i duioasă, mai fierbinte,
Și sub aripi moi de mamă,
Nu mi-e frig și nici n-am teamă!
.
Porumbelul chibzuiește:
"De-i cat' mama, puișorul
Dezgolit, înțepenește.
V-om plânge, i-om duce dorul;
Mama fără puișor,
V-a pieri precis, de dor!"
.
Deodată se aude
Un fâlfâit cunoscut.
Mama cu-aripioare ude,
Veselă a apărut,
Cu vreo cinci boabe de mei,
Pentru mititelul ei.
.
Stau uniți în cuibușor,
Alinându-și puiul mic.
Adie și-un vântișor,
Dar el nu simte nimic.
Nu-i pasă, nu-i singurel,
Căci părinții-s lângă el.
.......................................
Doarme puiul și zâmbește
Că măicuța-l ocrotește,
Și sub calde aripioare,
Parcă-i încălzit de soare!
Voi pășiți ușor pe-afară,
Ca puiul să nu tresară...