Astăzi e ieri și-mi amintesc,
Cum florile sunt roșii și pălesc.
Si mâine este ieri în altă zi,
Iar codrii plâng întinși haotic pe câmpii.

E șapte seara și mă contopesc,
Ca apa în pământul strămoșesc.
Căci clipa trece peste gânduri vii,
În toamna ce-mi aruncă doar săgeți pustii.

Un sunet efemer de vise mă căznesc,
Să-mi părăsesc ursita și orasul pitoresc,
Dar sufletul atemporal cu voce de copii,
Dilema n-o rezolvă și vopsește totul gri.

M-a închistat păcatul cel lumesc,
Cu vocea dulce și confortul prea regesc.
Ce-mi cântă doruri și romanțe arămii,
Si mă trimit departe, peste mări pustii.

A apărut speranță în fundal grotesc,
Cu jocuri care ne prostesc.
Si ne rastoarnă anii cei clădiți pe glii,
In clipe pe deșerturi mari, pustii.

Reneagă Doamne răul de firesc,
Si nu trimite lumea în abisul fachiresc.
Căci binele ne ține-n lumea asta vii
Si ne înalță veșnic printre stele purpurii.

….04.11.2013