poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-07 | |
Timpul pare-ncremenit.
Câmpu-n straie de argint, Se-nspăimântă, spune-o rugă; Un bursuc pe-o buturugă, Suflă-n labele brumate, Iscodind pe un confrate: -De ce-s alb și-nfiorat? Astru unde a plecat? Și nici triluri nu aud... De ce-s albicios și ud?! Un cioroi cu mină gravă, Îi răspunde cu zăbavă: -Este soare da-i slăbit, Dormitează istovit, Cețile îi sug puterea, Dar și nouă mângâierea. Tu ești mic, însă n-ai teamă, Sunt podoabele de toamnă: Brume, neguri, aspru vânt, Lacrimi multe pe pământ, Zile scurte, friguroase, Și nopți lungi, întunecoase. Un fag fruntea și-a plecat, Și tăcut a scuturat, O frunză cu un strat rece, Și nostalgic o petrece: -Cu bine, du-te pe strat! Trei lacrimi a picurat, Și-ntr-un vals amețitor, S-a depus lumii, covor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate