încerc să mă perfecționez
pentru a intra în bucătărie degajată
cu fața curată spre dulapul cu farfurii
lângă mop stă mama tuturor timpurilor
ca jertfă pentru încredere, bun-simț, învață să fii
însă eu știu să fiu!
sunt ștergar, curăț obiecte
alin suflete la ceaiul de dimineață ca un om mare
dincolo de toate astea privesc prin telescop lumea
din culise se lasă o ceață peste carâmbul cizmelor lustruite cu migală
timp în care clipesc senin
cât trebuie să plătesc pe viață ca să-mi asigur lumina căldura
apa să nu mor
altfel nu se moare
creștem spiritual ciclic amnezici cutezători
până când tavanul ia forma unui soare orbitor
ne așezăm capul pe rotulă plângem pe genunchi
o zi două nu ne aude nimeni
la urgență paturile sunt lipite
se respiră la mica înțelegere prin tuse
tusea e contagioasă dar constructivă
avem cu ce trăi
avem plămâni sănătoși

bate toaca
în patria mea sunt stăpână peste cruce
toate visele sunt ale mele
fericirea îmi aparține

intru în bucătărie degajată
soarele nu are curajul să mi se opună