agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1575 .



de mână
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2013-11-01  |     | 



în tramvaie moartea stă așezată pe scaune. urc legănându-mă, trec mai departe printre scaune, nesigur, și nu mă așez. îmi zâmbesc bătrâni amorțiți în așteptare, cu buzele întoarse înspre înăuntru, resorbite, ca și când ființa lor întreagă ar fi înghițită, treptat, de moartea deșteptată în ei ca o gaură neagră. mă lovesc uneori de trupurile lor revărsate dincolo de scaune și îi simt cum se adună în ei înșiși, cu coatele lipite și cu pumnii sub bărbie, până când scaunele se prefac în pântece. moartea îmi face loc, dar eu nu mă așez. în tramvai moartea ia chipul unui șir nesfârșit de bătrâni, aplecați, mișcându-se cu greutate spre scaune, cerșind din privire un loc, așezându-se nesiguri, sperând că inerția primelor mișcări n-o să-i ia pe nepregătite. nu mă așez și mă grăbesc să cobor. mă simt ca un intrus printre ei, străin și singur. prezența lor e atât de intensă încât uneori amețesc și îmi pierd echilibrul. dacă aș reuși să nu-mi fie teamă, mi-ar fi mai ușor să-i privesc, să călătoresc alături de ei înțelegător și, tânăr, totuși să-i iert. tramvaiul oprește, și copiii revărsați dintr-o dată înăuntru ca un soi de floră curgătoare râd și se bucură. râd și eu deodată cu ei. trupurile lor colorate și vesele îmbrățișează ca o vegetație scundă, alpină, spațiile strâmte ale tramvaiului, invadează ca o iederă scaunele, iar mâinile lor înfrunzesc tijele de metal; tramvaiul înflorește de căciuli și de haine de fâș, de ghete micuțe și pline de mâzgă, de priviri curioase și agere ca niște văpăi. bătrânii abia îndrăznesc să-i privească și se feresc de ei, temători, ca și când moartea le-ar fi pusă cumva în pericol. copiii râd strigându-și frânturi de cuvinte, alergând dintr-o parte într-alta, și ai zice că în afară de ei nimeni și nimic n-ar putea să existe; că numai copilăria este starea naturală a existenței. cobor, ajutând o bătrână, și o fetiță zâmbitoare mă ajută și pe mine să cobor, ținându-mă, în joacă, de mână.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!