Copilaș, auzi suspine?
E Octombrie, știu bine!
Plânge de cu zori așa,
Fiindcă mâine va pleca.
.
A fost rece, a fost caldă,
Am mustrat-o, ne-a fost dragă;
Când a fost o generoasă,
I-am spus că-i cea mai frumoasă!
.
Plânge-n colțuri de basmale,
De s-a udat pân' la poale!
Ar mai sta că-i îndrăgită,
Dar Noiembrie-i grăbită.
.
Iat-o sus, pe culmea rece,
Cu o valiză cât zece,
Plină cu brumă și ceață,
Să depună dimineață.
.
O cară, se odihnește...
Vântul care o-nsoțește,
Vrea s-ajute însă ea
Șopti că-i comoara sa.
.
O va pierde, e hoinar,
Și apoi este un dar
De la An. Bătrânul tată,
Se va supăra îndată!
.
Vântu-i saltă trena-n sus,
De orgolios s-a dus!
Las' că-i trece, cum să spun?
Nu e chiar un căpcăun!
.
Copilaș, auzi suspine?
E Octombrie, știu bine!
Plânge de cu zori așa,
Fiindcă mâine va pleca!