am căzut în el cu ochii deschiși
purtându-i ultima cămașă cu dungi verticale

,,am ghicit în cafea'' - i-am spus mințind
,,ai multe drumuri prin soare''
apoi m-am așezat la marginea trotuarului
să privesc spaimele transformate în furnici
ca bolnavii de cord cu buzele prea strânse

,,uite încă un drum în cerc la încheietură ''i-am arătat fugărindu-mi rostogolirea poalelor
,,trebuie să fie vorba de jocul luminii care se așează în straturi''spuneam

gestul lui mirat mă îneca sub încovoierea umerilor
lasă-mă să cobor în ochiul ascuns
ca să-mi alung fuga în expirație
și-am să mă întorc suspendând moartea în ultimul act
nu trebuie să povestești de flacără sau de poezie
înaintea lunii e o cotitură pe care o vezi doar.dacă îți țin capul în mâini- am spus în cele din urmă

într-o noapte a fost frig și după aceea un loc necunoscut s-a lăsat în ceață