în fond câte mărimi poate suporta sinele
de câte mâini goale până la refuz avem nevoie să ne reamintim războaiele din noi
deasupra cărora cineva a sculptat artistic
câteva frunze din plastic

aici este locul unde ne descurajăm reciproc
unde ne arătăm unghiile murdare de foame și propozițiile îmbrăcate în zăbrele
femeile cu buzele pline de ură și sex
gropile săpate în dispreț
și toate cimitirele ca niște așternuturi
în răbdarea mea

pentru că țigările fumate până în ultima clipă și îniubitul încăperilor ușoare
nu au avut niciodată memorie
doar câteva ploi săpate printre noi
ca o furie tânără

la capătul celălalt al receptorului nu se mai aude nimeni
nici măcar orașul