e amuzant cât de puțin ai cotrobăit prin mine
cu o singură mână dureroasă
te-ai recomandat domnișoară dintr-o altă viață
mult mai veche decât a mea
iar eu
în pleoapa credincioasă
chiar te-am crezut
pe cuvânt

și astfel
am mai împlinit câțiva ani trecuți
problema a fost că noi nu am existat la suprafață
nu eram atât de limpezi
nici măcar culorile nu reușeau să ne învețe pe de rost
momentele pilatiene
când ucideam doar răspunsurile bune
și greierii amputați

nedumeriți de atâta fericire
sorbeam cu nesaț șuvoiul tuturor călcărilor
până la dezmăț
eram cea mai incendiată închipuire
și cea mai oribilă muțenie
în care cineva scuipase o altă cruce

dar vorba aceea
niciunul nu te-a crezut când i-ai chemat la tine
nici toma
nici poporul tău
nimeni

pentru că întotdeauna necesarul este complet irelevant
o puncție la granița dintre boală și context
doar așa se lasă privită o moarte
așa se lipește de cerul gurii
ca un hlizit într-un fel anume

ah doamne
și ce aș mai săpa în singurătatea ultimului tău cuvânt
toate magdalenismele noastre