anexă la propriul nostru dosar răgăzul dintre două mese
ne scaldă în tabieturi înghețate
canaste
șeptici și jocuri de societate unde lehamitea își alungă sentimentele în fruntea pământului
și fără privire
ne mângâiăm gâfâind cu țipetele curgând din încheieturi
cu patima tocită de atâtea variabile
trecem unul prin altul toate cuvintele bune
pentru că aici frica
se imploră

bâzâitul vieții nealterate de tupeul lătrăturilor zilnice
a devenit o muțenie de bun gust
închiriată în fiecare seară după ora șaptesprezece pentru dezmățul final
când toate ambulanțele se dezbracă în pielea goală și își defilează morții
când mamele își devin singure companie
când bisericile își mimează tălpile
îngenunchierile regizate în pas de trois și toate ușile bune de iubit
unde ne-am fost apocalipse
sau crâșmele din care ne lăsam băuți până la ultima picătură

biciurile era la modă printre gândurile noastre
și ne iubeam
ne iubeam cu toate cuvintele
ne străduiam să împărțim la doi zilele rămase până la numele degetului mic
de la neînsemnata LUI îmbrățișare

și ne știam cu exactitate totul
chiar și mumificările
nașterile bărbaților
nașterile femeilor
nașterile zeilor
și un singur tabel cu mine însumi mai putea fi găsit în lacrima ta

nu știu exact cine eram
unii m-au devenit înger iar alții
că aș scrie poeme
oricum ar fi omule bun
adevărul este undeva la mijloc