cred că cele mai mari neajunsuri nu au aparținut vreodată omului de zi cu zi
ca un sfârșit bine scris de la un pol în celălalt al unei înălțimi
sculptată cu precizie uimitoare la suprafața instabilă a unui punct
rămânerile în sus erau doar eșafoade de bun simț
nimic mai mult
în oamenii descântați iubirea are gustul obscen după fiecare umbră
zgâriată în piele ca o poartă spre nicăieri
aerul încâlcit printre dinți
era mai înalt decât un ultimatum în linie dreaptă
printr-un cuvânt de femeie tânără

la suprafața acestui limpede mi-am început toate păsările
mușcături din meniul tău zilnic despărțit între coapse
așa se recită realitatea într-un joc de șah unde matul trece prin singurătatea
unui bloc de locuințe
ca un glonț printr-un condamnat la moarte

eu personal nu cred în diferențe
deși cunosc femeile mai bine decât un alfabet îndrăgit de orbi
adevărul
întotdeauna a fost crestat în moartea tâmplarului
în dresarea lemnului cu mâinile unui dumnezeu fals
care nu a simțit nimic din maturitatea fiului său

de ieri
pământul care a învățat să facă piruete în piciorul meu lipsit de gleznă
apoi
un gram de liniște și culmea de oameni din care s-a născut puținul bumerang de carne
mi-a răspuns că el
este doar numele meu
care învinge moartea oricărui albastru