se aprind făcliile de pin
o umbră află viață
nostalgic sunet sub coarda verde de trubadur
suspin și o fată moartă mângâie vântul
cu părul viu
sting versuri in călimara orbitelor tăcute
ultima șoaptă întârziată
regretul meu doare visceral
decorez adaog marmură eșuată din statuile lumii scufundate
ehei
autostrăzile volanelor uitate de vii
incendiate de asaltul aeroplanelor
curioase de fiecare clipă
de fiecare zi

cerul se mai sprijină de margine
si fata mai stăruie la o masă
clipa lipăie aducând meniul
șterg un obraz
și talpa simt cum apasă
sandaua neclară sau șlapul amorf

fervent și molatec strecor parole
migrând un cer pe aripi de păsări buimace
deschid drumul la vălătuce
văratece sau pasagere migrene
iluzia e scurtă viața prea lungă
trubadur cățărător pe corzile unei fete mute
ucise de un singur sunet greșit