trag înapoi o clipă
cu imaginea din spatele unei ferestre
ca un început
când ochii vorbesc tăcând
într-un mers în picioare
destul am îngenuncheat
la poarta serilor
noi
străine și singure rămân visele
dacă pasul nu spune
hai pe calea domnească
întinde mâna iubire
dansează încet
este jocul în doi
cuminte dorință
la fel ca și noi
deschide ochii
închide timpul după fereastra înaltă
și spune-mi ce vezi
din când în când întinde iar mâna
să simți dacă am plecat
cu noaptea ce umblă hai hui
prin timpul trecut
al nostru
al nimănui.