cândva într-o seară pedalam cu neputința
fără să înțeleg unde mă aflu
poate în ieri spre azi
sau între azi și mâine
deodată
un prieten și o imagine
acum câteva ore am privit-o în adâncul sufletului
am înțeles cum pot să mă ridic
din propria-mi neputință
și acum scriu pentru ea
o fântână cu multe nuanțe de culoare
ce-și pictează semnele iubirii pe pielea catifelată
pe care am atins-o
și-mi zboară gândurile
degetele nu mai contenesc să caute
acolo în neliniște
numele ce poate deveni mângâiere
sau un pas sigur
într-un popas ce se tot caută
prin parcul unde am văzut o muză
o întreb ceva despre brățări
când buzele-și doresc sărutul…
într-o expoziție
a apărut femeia din vis.