Ion trage din trabuc,

Maria e pe facebook.

El tușește, clevetește,

Ea dă like-uri, chicotește...

.

Cu o cafeluță-n față,

Veselă-i de dimineață!

Nu aude, nici nu simte,

C-o-njură de cele Sfinte!

.

Intrigat, dregându-și glasu':

-Vezi că plânge copilașu'!

Ce tot vezi acolo, fată,

Parc-ai fi hipnotizată!

.

Să urle Ion la ea,

Până gura i-o crăpa!

Viața reală nu-i place,

E un demodat și pace!

.

Nu știu ce dracu' citește,

Dar deodată izbucnește

Într-un râs, parcă-i "în boală",

Și-și vărsă cafeaua-n poală!

.

A țipat scoasă din minte!

Era atât de fierbinte,

Căci săltând fusta, cumva,

Pielea-i rămase pe ea!

.

Ion, râde răzbunat,

Se tăvălește pe pat!

-Dumnezeu ține cu mine,

Þi-o plătit cum se cuvine!

.

Ea jelește, și nu pielea,

Nu mai suportă durerea!

Și Ion parcă-i turbat,

Hohotește neîncetat!

.

Mâța, de fel o iubește,

Și în poală-i nimerește,

În salt neîndurător!

-Adu lumânări că mor!

.

Ion n-aude, ce, ea,

Auzea când o striga

Că ăl' mic, nu putea ține,

Scutec plin, căzut pe vine?!

.

Ba foarte drăguț, îl ia,

Și-l pune în poala sa!

-Uite mami, te iubește!

Ea lăcrimează, scrâșnește...

.

Ion, sadic, o ațâță:

-Să nu-l azvârli ca pe mâță,

Vezi-ți de copilul tău,

Nu cafea, facebook, mereu!

.

L-a pus pe umărul ei.

Îl mai uită-n pătuț, hei,

Dând like-uri, parcă orbește,

Pân' Ion o altoiește!

.

Ar renunța dar nu poate!

Să ia pumni, șuturi în spate,

S-o-nchidă la balamuc,

Nu se lasă de facebook!

.......................................

Șade Maria și plânge,

Copilul la piept își strânge,

Și îl pupă pe năsuc,

Dar cu ochii pe facebook!