Cu o floare la ureche,
Într-o salopetă veche,
Și chitara într-o mână,
Murmură voios, spre lună:
.
-Ce senin și câte stele!
Voi struni coardele mele,
De-or pica steluțe multe,
Dornice să mă asculte!
.
Sprijinit de un mohor,
Cântă cu patos și dor;
De înduioșă furnica,
Care ieși, sprintenica.
.
Să se supere, nicicum!
L-a încurajat, vă spun,
Căci avea pui mititel,
Și nu adormea defel!
.
-Cântă frate-greieraș,
C-am un gingaș -odoraș,
Ce nu-nchide ochișorii,
Pân' nu se arată zorii!
.
Dar de când ne cânți sub geam,
Nicio grijă nu mai am!
Când struna ți-a auzit,
Ațipește liniștit.
.
Greierul se pleacă-ncet,
Și ca orice interpret,
Dedică stând pe-o surcică,
Melodii pentru furnică.
.
Și-a cântat ducând în vis,
Tot ce mișcă-n necuprins:
Gândaci, pui de păsărică,
Și copiii de furnică.