Desigur, nu am ceva nou să vă spun
e doar așa, un fel de joacă,
ce fac eu pe aici.

Pagina asta e atât de albă,
încât mă inhibă.

Mai bine să-mi aprind o țigară,
să mai beau o gură de cafea,
treaba asta cu poezia
e mult prea nepotrivită cu palmele mele bătătorite.

Mă gândesc la răsadurile pe care le-am plantat aseară,
la nucul din grădină ce a început să se usuce inexplicabil
odată cu moartea lui socru,
la iarba ce trebuie din nou cosită…!

Nu este nici o umbră de metaforă în toate astea,
chiar dacă realitatea bate de multe ori poezia,
vorba prietenului meu Atila Racz, Poetul.

Pe terasă,
fumez, beau cafea, plouă!
Varza mea o să se prindă toată,
ce poezie mai reușită decât asta, îți poți dori?

În grădina de flori,
o margareta-
mai firavă și delicată decât o mimoză-
nu și-a găsit alt loc mai bun de crescut
decât la umbra unui trandafir imens,
de culoare imperială,
roșu închis spre bordo.

Nefericito, mă gândesc, nu vei smulge niciodată vreo exclamație de încântare!