Astăzi,
în drum spre casă,
pulsând,
soarele mă gândea
la tine și mine,
la concediul
petrecut împreună
pe lună,
la salariu și
la părinți,
la cei care s-au ars
și la cei sfinți



până-am ajuns -
propria mea umbră -
să mă uit
la mine însumi din urmă,
ca la un nebun,


în timp ce niște copii
făceau nestingherit baie
într-o fântână diurnă


și-atunci,
m-am văzut nevoit
să închid ochii,
ca să văd
cum ia naștere
în întunericul meu
luna,
privindu-ne de sus
cu o lunetă
în una
din nopțile acelea
ploioase de iulie,

când

umbrele noastre
își îmbăiau
una celeilalte
carnea zvâcnind
într-o lumină fluidă.


Astăzi,
în drum spre casă,
soarele mă gândea
la tine și mine,
atinși de orbire,
la rude și la părinți,

la cei care s-au ars și
la cei sfinți,
la cei împușcați în umbre
de lună cu o lunetă...

astăzi,
în drum spre casă,
soarele mă gândea
la tine și mine,
ca pe o umbră dogoritoare
zvâcnind
sub o cămașă de piele.





http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FPefKco6syc


21.05.2013;
21:05