N-am să ridic niciun fir de praf împotriva ta
dacă nu am putut mișca unul pentru tine
acum să-ți stau în cale ce rost ar mai avea?!
Ești un copil, și tu ca mine gândești prea mult
au fost zile când voiam doar să te ascult
dar ultimele tale replici mi-au dat mut;
Mi-a spus cineva o vorbă bună despre trecut
nu se mai schimbă, prost, bun, rămâne cum a fost,
doar viitorului mai putem azi să-i dăm un rost;
Vorbele bune totdeauna vin și cu un reproș la pachet
ăsta ultimul a fost despre armura pe care o port
și-atunci am zis că am să o las în cerdac la bunică-meu;
Eu nu știu să mă joc și nici nu vreau să știu,
nu-mi plac oamenii care se schimbă după cum adie vântul,
apreciez sinceritatea și o bună măsură în lucruri;
Mie îmi place să construiesc, dar nu singură,
așa că meștere ia-ți o scară adevărată
a rămas pe undeva pe sus o fereastră deschisă;
Sper că știi parola altfel e de belea.