a învățat să moară de la vârstă fragedă
aplecată puțin
cu gingiile roase până la gleznă
neînceput te dezlipesc din mine
arunc în ziduri noaptea
alergare
de la unul la altul

dacă ai călca peste asemănarea noastră
cu o singură fugă
te voi răspunde în colțul ochiului
chiar lângă adâncimea aia albă
ca o insistență în devreme

visul: cineva murea la ușa ta
te-ai dus să deschizi
a năvălit înăutru un regiment de fluturi
ți-au întors buzunarele pe dos
și te-au arvunit pentru ce urma să fie
apoi au sărit pe geam
lăsându-te goală de întrebări

frică tuturor ai urlat

iubirea ne transformă în celălaltul celuilalt