trei rafturi albe
două banane-picioare
două mere-sîni
un măr gutui-cap fără ochi
femeia din vis
naște o prună lucioasă
cămara goală e vie
cînd o privești

ieri femeia se ridica din cadă
alaltăieri în dulap etala nurii
mi-e teamă să deschid frigiderul
aerat cît o femeie
deschisă cunoașterii

în mașina de spălat rufele
s-au aranjat într-o formă
acuzatoare
imaginației

mă așez pe taburetul moale
atît de moale
încît oul pe jumătate fiert
tremură
a carne virgină

înghit în sec
parcă aș citi o pemă de leo
sau o proză
recentă a ottiliei

înghit încet parcă recomandarea eugeniei
nu ar fi expirată
și toată agonia se strînge în jurul grumazului
precum vestea
că Armeanu Cornel a murit

și ce dacă
un poet pleacă demn din imaginație
el nu avea cămara goală
și numai voluptatea
îi trecea printre degete
ce
sînii femeii lui
nu erau sîni