acum știu puțin mai mult decât înainte
am câteva ore în plus în fiecare zi
am o noapte întreagă
nu știi niciodată cât de bine vezi
până când nu stingi lumina
nu știi niciodată
o să-mi crească un plămân
pe întuneric
greu ca un ceas deșteptător
ticăind lângă mine
sărutându-mă cu limbile lui
sărutându-mă cu arcurile lui
sărutându-mă cu gura lui
perfectă metalică rotundă
o să-mi crească o mască de gaz
prin care o să pot cât de cât respira
ceea ce e de nerespirat.
ectoplasmă a singurătății
indigo al absenței
totul până la unu.