iubita mea...
ni se scurge viața printre degete
așa cum alunecau boabele de grâu
când le semăna bunicul
atunci demult în amintirile copilăriei
îți mai aduci aminte cum zâmbeau diminețile
în intersecția de la „cruce”?
unde lanul de grâu era plin de maci?
alergam cu ei în dinți
roșii buzele tale îmi aduceau setea
în ulciorul nesecat
ce păstra gustul de salcie
împletită în cea mai frumoasă coroniță
nesătulă de verde

draga mea...
dacă am să plec înaintea ta
iartă graba macilor atât de roșii
și încă ceva
să nu plângi
am să scriu dragostea noastră
pe fiecare piatră.