să nu te apropii niciodată de un drum pe câmp
să nu te apropii niciodată de o clădire pe care scrie mare cu negru
nici de o fereastră cu pumnul să nu te apropii
să vezi pe unde au trecut lucruri și fapte și prea mulți nebuni care
au crezut că viața e un rozariu de oameni
și că de atâția oameni de ori fiecare poartă
numele de fericire în culorile unui singur curcubeu de
neam
să nu apropii urechea de zidul mutat cu buldozerul mai încolo
într-o grămadă de moloz unde și-au deschis locuință cei fără locuință
în inima asta turnată în asfalt
peste idealuri peste jertfe peste eroi peste grâu
mândria cu o gaură neagră flutură pe casa asta mare
cu multe odăi de singurătate fiecare cu gândul său
restrâns
dincolo suflete șoptesc neliniștile lor
vânt de iarnă abătut
nu te apropia

(1 dec. 2012)