Cartea Poemelor

*** 23 ***

N-ai privit, oare, în urma ta?!




[Mintea, către inimă]



Uneori, mergi pe drumul vieții,

Neștiind pe unde calci;

Alteori, te oprești, în clipa bătrâneții

Întrebându-te pe unde ai umblat;

În brațe, azi, ai ține un buchet de flori,

Cu gând să-l dăruiești cuiva drag;

Mâine, e posibil să cugeți dacă mai poți zâmbi

Atunci când nu ai pe nimeni, lângă tine.





[Inima, către minte]





Deseori, te-ai complexa în lanțuri reci,

Când ești în anii tinereții;

Bănuind că știi ce-i mai bine pentru tine, te complaci,

Uneori, nestatornică, chiar de greșești,

Iar vorbelor bune, n-ai da atenții,

Știindu-te prea dreaptă, iar tot ce ai visa

Îți pare foarte adevărat;

În clipele deznădejdii, ai vrea poate să cazi,

Știind bine că mâine e posibil să mori,

Nelăsând nimic în urma-ți, ireală, ca și cum n-ai fi existat,

Apoi, vii de îndată, la mine,

Când de-ai fi făcut asta demult,

Ar fi fost altfel; oare, știi?!

Și mai zici că nu ți-s prietenă…

Dar te-ai întrebat de câte ori te-ai uitat la mine?!




©Th3Mirr0r