într-o vreme îmi plăcea să adorm în biserica
construită între două femei de piatră
cu palmele încălțate în păduri întregi
de oglinzi în vârstă

și ploua cu urlete
și lăcrimau caloriferele
din lanurile cu îngeri sălbăticiți
în mijlocul dinților ca niște mansarde
dezbrăcate de aripi

și plângeau statuile în vrăbii
desconspiratele zboruri tandre
unde nu a rămas nimeni să aleagă
restul ochilor ciuguliți de înălțimi

din acest motiv acord prioritate
primilor zece metri
de moarte dactilografiată
până la îmblânzire