Cartea Poemelor

*** 10 ***

La început de drum






Iată că pruncul, va să deschidă ochii

Către noua-i viață,

Cu primul geamăt al mamei

În clipele îndurerate ale facerii,

Dară încununate de bucurie,

Când și l-a strânge-n brațe;

Îngerașii, de îndată, ca vântul,

Se iviră, strânși in juru-i, roată,

Care mai de care, să-i fie Inger Păzitor,

Cari să-l vegheze, ocrotitor,

Până și-n clipa morții…

Când totu’-i nou și poate privirea-i plină de teamă,

Se-agită, pe la colțurile casei

Poate… vrând de-ndată să vad’-o icoană,

Ce va să-i aducă… un strop de armonie

Din busuiocu-i sfânt, ce-n mireasma-i vie, seamănă pace

Încă din clipa-n care… binecuvântând, îl scaldă-n apă preotul…







Primul țipăt, s-aude,

Săltând ecouri

‘Nalte-n urechile mamei,

De-i redară viață ochilor săi,

Lăsând din adâncuri,

Spre suprafață, izvoare…

Și iaca-l strânge,

Cu drag, la pieptu-i,

Respirând sacadat, de emoții…







Aș putea întreba fiece mamă

De clipa-n care a născut întâia oară;

De gândurile ce… când… îi reamintesc, o încongioară,

De sentimentele ce amintirile-i trezesc, spre viață;

Dar astea nu vor fi de-ajuns, ca să descrie

Acea trăire, ce numai o femeie, poate cu-adevărat, s-o știe;

Iar ea, e prima ce-l ia pe prunc, de mânuță,

La început de drum…









©Th3Mirr0r