Cartea Poemelor

*** 9 ***

Iaca șed la margine de drum






Priveam în tăcere, către cer

Așteptând parcă furtuna

Să o cheme, din neant;

Mâna, mi-o întindeam,

Să-mi strâng pentru suflet

Primele semne de ploaie;

Ochii, priveau, melancolici,

Forța naturii, înfiripându-se-n eter,

Schimbându-și elementele într-una

Ca zalele unui lanț, învârtindu-se,

Căzând în spirale de fulger

Din Ceru’ Nalt…










Și…

Iaca șed,

La margine de drum

Să-mi trag, pentru o clipă,

Sufletul…

Cine, oare, va ști

De-o să mi-l pierd

Când soarta îmi va face casa scrum,

Ori când mi-a lua pe rând, câte-o ființă dragă?!

Îmi duc mâna la brâu și-mi iau desaga cea micuță,

În care aflu, de îndată, o mlădiță;

Constat că-i încă fragedă…

‘I-un firișor… de iederă…










Aștept, nerăbdător,

Să vină de îndată ploaia…

Plantez firava mlădiță

Și-mi văd de drum

Până la vremea

Când poate… iarăși, călător,

Să poposesc,

Depănându-mi amintirile,

Pentru o clipă…




©Th3Mirr0r