Cartea Poemelor

*** 2 ***

Nu mă uitași…






Ai protejat,

Cu prețul durerii tale,

Un prieten…

Ah…tu, blandețe,

De ce n-ai încercat

Să mi te-apropii?

Ivitu-m-am pe a ta cale

Pentru o clipa,

Ș-am stat de vorbă,

Ca doi copii ai vieții…












N-ai privit, ființă,

La cela înrobit,

Pe asta lume deșartă…

Ci privit-ai dincolo de el,

Preț de-un ceas…

Și judecată, n-ai găsit

Ci, de cuviință,

Să-mbrățișezi

Ce ți-a fost drag,

Þi-a mai ramas…











Nu mă uitași..

Și nici eu…

Deși mă străduiam, mereu…

Iar când Iza-mi spuse,

Tu deja… plecași…

De un’ să știu,

Privighetoare?!

De un’ să aflu, micuțo?






Iaca testu’ cela bun,

Dumnezeu, mi-aduse…

Și nu l-am trecut!…

Trebuia sa fiu lângă tine,

Cu orice preț!...

Dar, înfrânt de cele-a vieții,

M-am gândit la mine…

Sufletul tău îndurerat,

Nu l-am observat…

De unde să știu ca tu reții,

Și nu uiți?!

Pe mine, mă durea

Că trebuia să-ți amintesc mereu

Cine sunt,

Ce rol am in viața ta,

De ți-s prieten,

Ori, străin de toate,

De te-am in gând…

Iară tu, m-ai protejat, micuțo

Și cu ce preț?!

Eu, cum tre’ să mă simt, acum, drăguțo?

Să mi-o iert?






Nu mă uitași…










©Th3Mirr0r