Poetul s-a întors acum în Sine,
În catedrala cea cu sfinți închiși,
Unde credința nu-i un fel de boală
Și nici tâlhari de dor, pândind de după uși...

Și s-a întors Poetul dinspre calea
Cu coarne de cerboaice drept trofee,
Dinspre acea vinovăție planetară:
Un crin dintr-o gradină, -acum Lactee...

Pământ de flori cândva, acum pământ de stele,
S-a-ntors în Cer când încă n-a cerut;
De azi nu-i mai lipsește singura putere:
De-a fi pian în marea de Tăcut!...


http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=UejMK3xTwV8