agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1035 .



Eu sunt eu insumi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [amos ]

2012-11-02  |     | 



Eu am pierit din cauza darurilor
Nu pentru ca nu le-aș fi ingropat în mine
Ci îngroparea prea adîncă mi-a întins rădăcinile spre alt cer
Și nu unul cunoscut, ci unul doar al altora
Acum ,aici aștept să pier din nou căci ăsta-i darul meu
Totu-i o furtună ,făr să o vezi ,doar să o simți nu pe hîrtie ,nu în vis
Sunt eu,focul și furtuna
Focul mă ademenește ,mă strigă pe un alt nume pe care nici el nu-l cunoaște
Eu ce voi face?Dar tu?
Unii în fața furtunii se cutremură ,închizîndu-se într-un ou
Alții aleargă disperați în adăposturi desenate de Soare
Apoi sunt unii care închid ochii
Și simt curenții ,furtuna-i decît un zbor
Îmi întind aripile lepădate și cusute din lacrima lungă a universului
Făr să-mi pese
Făr să mă tremur
Făr să mă ridic căci uneori căderea-i o înălțare mai mare
Și dacă
Apoi cînd îi deschid sunt altceva,dacă cînd îi închid sunt altcineva mă gîndesc să nu-i închid sau deschid
Am să-i scot căci ei m-au ucis ,m-au dezorientat ,
Au aprobat zîmbind somnul vieții
Eu nu i-am vrut căci rece a fost simțirea ,nu erau ai mei ,nu-i cunoșteam
Apoi am știut că eram din bucăți greșite antagonice ,ce fiecare-și dorea altceva
Atunci le-am stăpînit ,dar nu cu biciul ci le-am înecat în adevăr și au renăscut iubire
Însă lumea era prea mică,nu m-a cunoscut și strigam:
-Sunt eu înțelepciunea nu mai fiți proști ,iar ei își astupau urechile
-Sunt eu iubirea nu mai lăcrimați sufletul
-Sunt eu adevărul ,nu mai acoperiți lumina.
Atunci ei toți mi-au întors spatele și mi-au aruncat o hîrtie pe care nu scria nimic
Apoi am citit în pagina următoare ,următoare...
Într-un tîrziu mi-au spus:Noi călătorim într-o corabie care eșuează .
Aripile tale ne pot salva pe toți?
Știu UNUL care poate ,dar pe el nu-l vreți.
Noi nu vrem să fim mîntuiți ci doar să trăim.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!