agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3773 .



Parodii trimise la Târgu Jiu - 2012
poezie [ ]
Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DOMNUL GOE ]

2012-10-23  |     | 




1.Balada tristului telemaniac
parodie după poezia " Balada triștilor băcani " de Mircea Dinescu

Ieri butonând febril canale dese,
aproape-o oră la televizor,
am dat cu ochii peste niște fese,
că și acum pupilele mă dor.

Era emisiunea cu starlete,
cu un moderator puțin nebun,
cu maneliști, play-back-uri și cu fete
cu vocea răgușită de tutun.

Iar soacra gravă-a spus că nu e cazul
să mai privesc imagini deocheate,
la vârsta mea, bătându-mi rău obrazul,
și-apoi a leșinat, căzând pe spate.

De azi evit canalele codate
cu show-uri deșănțate și cu dive,
nu văd decât desene animate
și-ades emisiuni educative.

Poezia parodiată
" Balada triștilor băcani " de Mircea Dinescu

Printre dugheni pe strada Zece mese
acum o sută și ceva de ani
a fost zărit, cu orbitoare fese,
îngerul trist al triștilor băcani.

Era un semn al crizei monetare
căci se-auzea un zumzet de argint
venind dinspre ciudata arătare
ce se-nălța parcă mai mult tușind.

Ziarele-apărute-n haine grave
au provocat revoltă în Șanhai
și-n izbele din cețurile slave
s-au fript pe limbă băutori de ceai.

Azi jocul acesta nu mai are piese
și ca argintul ce-a fugit din bani
pe strada Zece nu mai sunt nici mese
nici băcănii nici îngeri nici băcani.

2. De disperare
parodie după poezia " De dragoste " de Ana Blandiana

Nu sta ca blegul, sari și mă salvează,
Și ține-mi capul sus, să nu mă-nec
În groapa asta nesemnalizată
Și neacoperită de-un zevzec.

Aruncă-mi un cordon sau o curea
Că stau pe-un fier-beton ca un fachir
Și ia-ți piciorul de pe mâna mea
Că urlu de nu pot să mai respir.

Să nu mă vadă vreun agent stradal
Că murdăresc trotuarul cu noroi,
Iar dacă vine SMURD-ul și leșin,
Să nu mă-mpungă ca pe un strigoi,

Cu ace și perfuzii fel de fel,
S-arăt ca un arici împodobit,
Și dacă luna se ascunde-n nori,
Să-mi dai un SMS că n-am murit.

Poezia parodiată
" De dragoste " de Ana Blandiana

Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa
Cum ții să nu se verse un potir
Și pune-ți gura peste gura mea:
Inspiră țipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-și hotărăște trupul meu contur;
Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care crește-n jur

Și duce totul, și în urma lui
Rămâne doar moloz și ghilimele,
Și se chircesc bolnave și se sting
Și soarele și celelalte stele...

3. Dilemă ontologică
parodie după poezia " Suspin neronic " de Mihai Codreanu

Din sat, când a plecat doar în sandale,
Cu fustă de pe ea și-o valijoară,
Avea virtutea singura comoară
Și-un iz discret de grajd de animale.

Desigur nu i-a stat nimic în cale,
Cu torsul ei sublim de caprioară,
Iar viața-a devenit subit ușoară
Și chiar cu pagini senzaționale.

Dar ieri, când am ieșit să fac o tură,
M-am întrebat, zărind-o, pe centură,
Vopsită, dacă n-ar fi fost mai bine,
Decât s-o ia pe rând toti haidamacii,
De la nivelul unei pațachine,
Să fi muncit cinstit la coada vacii...

Poezia parodiată
" Suspin neronic ( Unei vestale )" de Mihai Codreanu

Din casa ei fugise-nspăimântată
Cum o prinsese, focul, despletită...
Și sta-n amurg, privind încremenită
Cum se topea zidirea-nflăcărată.

Părea că e durerea întrupată
În albă marmoră desăvârșită...
Și simt c-așa de bine izbutită
N-am s-o mai văd de-acuma niciodată.

Dar ce-i mai dureros e că de-o vreme
De-un dor smintit tot sufletul îmi geme...
...Și-l tot gonesc... și-n pace nu mă lasă.

- Aruncă-mi Joe-n Stix pe veci ființa
Dar, ca s-o văd din nou așa frumoasă,
Aprinde iar vestalei locuința...


4.Se terminase în sfârșit totul
parodie după poezia " Se terminase în sfârșit totul " de Ileana Mălăncioiu

Brusc, ora de închidere-a venit,
Erau doar sticle și pahare goale,
Și pentru că nu achitasem nota
Doi chelneri ne dădeau prudenți ocoale.

Nemaifiind nimic prin farfurii,
Am înghițit vreo două murături,
Am mai băut cu sete un sifon
Și-apoi am vrut să ne cărăm, mahmuri.

Înțelegând că nu avem vreun ban
Și cum nimic în plus n-aveam ce zice,
Ne-au scos în șuturi până pe trotuar
Și ne-au bătut, de ne-au făcut arșice.

Și tocmai când, în fine, au plecat
Și ne-am sculat apatici din noroi,
Un gând, ca și un junghi, ne-a fulgerat:
Când ei ne-au dat, de ce n-am dat și noi ?

Poezia parodiată
" Se terminase în sfârșit totul " de Ileana Mălăncioiu

Îmi spunea că s-a plictisit
Tot ce se întâmpla se mai întâmplase
În rest nu mai urma nimic
Beam vin de surcele pe aceleași terase.

Apoi s-au terminat și surcelele
Și-am baut vin de castraveți murați
Și eu m-am mai îmbătat o vreme cu apă de ploaie
Și pe urmă am respirat usurați.

Se terminase în sfârsit totul
Și el se aștepta
Să plecăm liniștiți împreună
Să putem începe altceva.

Dar tocmai atunci au venit ei:
Nu se poate să plecați așa amândoi
Să vedeți că de-acum încolo o sa fie mai bine
Mai dăm noi, mai lăsați voi.

5.Olimpiana revelație
parodie după poezia " Olimpiana revelație " de Tudor George

Pe litoral, când traversez nisipul,
Cu corpul meu sculptat ca o statuie,
Femeile-și întorc îndată chipul
Cu ochi pătrunzători, ca niște cuie...

De arșiță mă apără doar slipul
Și-un tatuaj ce pe un braț se suie,
Așa că trec netulburat ca VIP-ul
Ce nu-și dorește câteva cucuie...

Cum la chemarea-atâtor dulci sirene
Dotate cu îmbietoare grații
Nu rezonez, pe mal vreo trei balene
Mă bănuiesc de alte înclinații...

Și-atunci, prin valuri, inima îmi crește,
Când mă confundă unii cu un pește...

Poezia parodiată
" Olimpiana revelație " de Tudor George

Ieri am trecut cu-olimpici pași pe plaje –
Căci pașii mei iscau aureole,
Nisipul se-nsorea-mprejur de-o vraje,
Nimbându-și urma tălpilor creole...

Pe trupul meu un nimb parc-a prins coaje
Și-mplătoșat în za de staniol e,
Pe piept port radiumne tatuaje,
Iar marea-i pulsul intimei sistole...

Asupra mea, dau roată alcyonii,
Urcând un imn mai larg, până-nspre soare –
Un con cuprinzător deschis spre pronii
Din chiote și valuri zburătoare...

Despic spre larg cărările luminii,
Vestindu-mă – cu facla lor – delfinii...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!