că acest zbor este amăgire
știu
dar nu-i pot rezista
este prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb
până și gândurile-i sunt albe
privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere
când prinzi și tu de ea
una din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului
următoarea este departe
dacă există

sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii
îți piaptăn câlții ninși
trupul muribund

tu știi asta
știi să tragi de munte să faci loc clipei să dea buzna
poporul tău să fie sceptru la poarta degetelor
să împarți bilete
alb pentru aură
nimb
albastru pentru pasul din față
sub tălpi muguri

totul și nimicul
tremurul
prind viață
urcă
urcă
nu mai sunt trepte
pământul e grăunte
mareea crește sub pleoape un altfel de râu
…iubite
nu fi trist
imensitatea dorului
carnea lui vie
nu știe să facă diferența
între cădere
sau zbor