chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în vreun bar netot
dintr-un cartier fără stradă
tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare
dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face
nu oricum
nu stângaci
cu tălpile șterse bine de praful rău famat
(fără gheața din paharul de Cola)
caldă
aburindă

stai stai lângă mine
să privim drumul pe care l-am urcat
cuvinte înșiruite de-a stânga albului

nu mai zâmbești
invoci bătrânelul din tine prea devreme
nu lăsa ca privirea-mi flămândă să urce singură
ultimele trepte
doar așa vom afla ce căutăm
cu mâinile lipite de prea multe cuvinte
nespuse nu pierdute
ne strivesc
suntem mai bătrâni cu două versuri
mai singuri decât un poem care încă nu ne-a născut
mai urâți
mai mici
și
nu m-ai întrebat niciodată dacă eu sunt aceea
care nasc cuvinte
răspunsul se aude seara
plutește lin
pe masa ta de scris