cu voce tare
din cartea în care ai îndesat
cuvinte haimanale
ucise la fiecare încercare de a scrie o silabă
ploi
ploi line roze
scurse din buzunarul plin de la răsărit
unde te-ai încăpățânat să-ți ridici casa
nu ai știut
așa
nu ai știut că te poți răni în propria-ți stăruință
dar știi că nu mă pot ascunde
poate doar să te privesc mai târziu
când vei vrea să împletim dragostea
pe divanul din mijlocul lacului
fără să mai luăm privirea din urmă
tovarăș
doar atunci ploile
învață să ucidă
cățărându-se cu furie de rochie
tăcerea cuvintelor
învață să învie
tinerețea mărului

uzi
ascultăm respirația lacului