De-abia mă mai gândesc la casa goală
Ce zace-acolo-n munte fără rost
Cu pragurile singure de smoală
Cu nimeni să-i mai fie de-adăpost

Cea mai frumosă și mai dragă casă
Cât mai știam că mama-i vie-n ea
Acum mi-e doar o rană friguroasă
Un dor pustiu ce pâlpâie-ntr-o stea.

Nu-mi vine să mă duc și să-i descui
Nici liniștea, nici zarurile grele,
Când știu că-n încăperi căldură nu-i
Din ochii însoriți ai mamei mele

Ar scoate-o la vânzare frații toți
Nici mie nu mi-e chiar de-mpotrivire
Deși parcă mă frâng sub plumb de roți
Și-mi sună a trădare și-a jignire

Vierule Grigore unde ești
Să ne-nganam amarul împreună
Că nu mai avem mamă la ferești
Că nime-n pragu-i vesel nu ne-adună

Că ne vom da iubirea la străini
Vom împărți câștigu-n părți egale
Adio, plutotoare rădăcini,
Ce bine c-am vândut ultima jale!