Stăm în fund
pe treptele unei biserici
și ne uităm la lună;
stăm și așteptăm
să vină autocarul
și să ne despartă;
stăm și ne uităm,
și tăcem îndelung,
cu gândul la ziua
în care
ne vom revedea,
privindu-ne
unul în ochii celuilalt
fețele încercănate -
tu – de prea multe lacrimi,
eu – de prea puțin somn;



din timp în timp,
ne-nfigem câte o cască
unul în creierul celuilalt
și ne-ascultăm reciproc
gândurile,
ca pe niște sentințe,
sângele,
ca pe o melodie
ritmată de inimă
cu tobe și bas.



Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască
trași de umbre pe sfoară
de către astrul nocturn;
stăm spate în spate
și ne uităm
prin fața noastră cum trec
mașini cu două etaje,
mașini cu turiști,
mașini care
pe măsură ce se apropie,
ne-ndepărtează
pe unul de celălalt
tot mai tare,
fără să fie în stare
să ne îmblânzească
singurătățile



și noi stăm și ne uităm,
și tăcem îndelung,
ascultându-ne reciproc
pulsul,
ca pe ultimele știri,
cu gândul la ziua
în care ne vom revedea,
privindu-ne
unul în ochii celuilalt
purtătorii
de întuneric în vene,
cu un noian
de nopți albe pe umeri.


http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=fAqF-8wA-EU


23.09.2012;
05:57